Marturia unei dive

Sala întreagă aplauda în picioare,
actriţa îşi făcea sfioasă ultima plecăciune,
apoi tăcere…
Se întorcea acasă cu braţele pline de flori
şi sufletul gol.

- Scena mi-a furat sentimentele! – îşi spunea-
şi le-a transformat într-un spectacol de succes
de pe urma căruia viaţa scoate profit în fiecare seară.
Reprezentaţia de azi însă a fost cea de pe urmă!
voi rezilia contractul
şi mă voi transforma în….floare!da!
în floare mă voi transforma!
o floare plantata pe mormântul trupului meu
de cel mai înflăcărat admirator
şi cel mai generos sponsor al meu
Domnul Destin – parcă aşa-l cheama;
astfel îi voi arăta că mă pot opune planurilor sale manageriale.
Îmi amintesc de ziua în care,obosită de atâtea autografe
i-am cerut o clipă de anonimat
iar el a replicat furios că a investit prea mult în mine;
am plâns când am fost obligată să îmi reneg mama
pentru că nu era convenabil
să mă fi născut într-o familie de căprioare;
dacă era şi ea un inorog sau măcar o pasăre Pheonix!
Mi-am început cariera făcând stand up comedy
în faţa unor cărşi de joc
care mi-au spus că am talent
dar, spre marea mea nenorocire postul de bufon era luat;
aşa am ajuns eu la Teatrul Imperial
din lipsă de opţiuni…
aşa am ajuns să fiu aplaudată
de snobii din primul rând care vorbesc la telefon
pe toata durată piesei
mimând la final interesul…
aşa am ajuns să îmi vând, pentru o fărâmă de celebritate
însăşi inteligenţa mea…


De mâine jur că voi fi floare!