duminică, 31 ianuarie 2010



Viitor

Va veni o vreme când și durerea se va măcina
Zdrobită de malaxorul viselor
Ce au uitat să se împlinească
Atunci se vor naște zei noi
Îmbrăcați în haine de marmură
Măștile ne vor zâmbi de pe clădiri înalte
Atât de înalte încât gândul
Nu le poate cuprinde

Va veni o vreme când speranța însăși
Va fi disecată în mii de fărâme
În care nimeni nu mai crede
Păsări mari fără pene
Vor cerceta orizontul
și vor închide granițele cunoașterii
îngânat de copii fără chip
timpul va naște uitare.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Marturia unei dive


Sala întreagă aplauda în picioare,
actriţa îşi făcea sfioasă ultima plecăciune,
apoi tăcere…
Se întorcea acasă cu braţele pline de flori
şi sufletul gol.

- Scena mi-a furat sentimentele! – îşi spunea-
şi le-a transformat într-un spectacol de succes
de pe urma căruia viaţa scoate profit în fiecare seară.
Reprezentaţia de azi însă a fost cea de pe urmă!
voi rezilia contractul
şi mă voi transforma în….floare!da!
în floare mă voi transforma!
o floare plantata pe mormântul trupului meu
de cel mai înflăcărat admirator
şi cel mai generos sponsor al meu
Domnul Destin – parcă aşa-l cheama;
astfel îi voi arăta că mă pot opune planurilor sale manageriale.
Îmi amintesc de ziua în care,obosită de atâtea autografe
i-am cerut o clipă de anonimat
iar el a replicat furios că a investit prea mult în mine;
am plâns când am fost obligată să îmi reneg mama
pentru că nu era convenabil
să mă fi născut într-o familie de căprioare;
dacă era şi ea un inorog sau măcar o pasăre Pheonix!
Mi-am început cariera făcând stand up comedy
în faţa unor cărşi de joc
care mi-au spus că am talent
dar, spre marea mea nenorocire postul de bufon era luat;
aşa am ajuns eu la Teatrul Imperial
din lipsă de opţiuni…
aşa am ajuns să fiu aplaudată
de snobii din primul rând care vorbesc la telefon
pe toata durată piesei
mimând la final interesul…
aşa am ajuns să îmi vând, pentru o fărâmă de celebritate
însăşi inteligenţa mea…


De mâine jur că voi fi floare!

luni, 25 ianuarie 2010

Barbarie!


Să calci pe frunze veştejite,
asta e adevărata barbarie a toamnei!
cât mi-aş fi dorit să nu mă trag din neam de căprioare,
să nu mai caut ghinde în coşuri de gunoi!
Azi m-au plouat prea tare ideile
îţi spun, într-o zi putregaiul ăsta nu îmi va mai permite să respir
şi o sa îmi caut aerul în scrum...
Cât de inselătoare pot fi visele
întro secunda eşti pasăre
iar în următoarea...căutatoare de resturi de curaj
biruinţă trecătoare!
Ce avantaj ai că naşti pui vii
dacă au speranţele moarte?
Şi nu, eu nu îmi neg originea,
doar îmi caut identitatea
printre frunze, gunoaie, idei şi vise....

In memoriam


Aerul ăsta e răcit de durerea
mamelor care îşi plâng fiii...
toamna le transforma bocetul în vânt
azi nu mai poate fi soare
ne vor apăsa norii carunţi
până ce sufletele sacrificate
îşi vor găsi pacea.
îmi e străina lumea asta,
nu pot face din lacrimi templu...
timpul nu mai cruţă,
face din frunze cruci
şi le spulbera în patru zări.
mă înclin în faţa luminii celor trecuţi
şi îmi aştept cuminte rândul
în noaptea viselor absurde.

Ultima seară împreună

Este ultima seară împreună…
Tu întorci ceasul
către ora primei întalniri…zadarnic
mie mi-au crescut petale de floare, știai?
și gânduri noi, și idealuri,
și o mie de clipe viitoare au crescut,
iar dorințele s-au înmulțit ca nebunele,
și în ochi îmi strălucește iar viața!

Este ultima seară împreună…
Eu îți strecor în buzunar
primul sărut simțit aievea…zadarnic
ai prins strălucirea unui soare arzător,știai?
și uscăciunea lui,
și durerea mea toată,
și petalele mele uscate,
și canicula asta care ucide oamenii pe străzi!

Este ultima seara împreuna…
Zadarnic am încercat
să mă transform în astru,
să te transformi în floare,
și canicula asta, Doamne care nu mai trece,
să vina ploaia,
să reinventam viața,
să nu mai strălucim…doar să trăim!

Petale

Petale