Cu lumanarea aprinsa in mana, fetita se grabea sa intre pe usa intunecata
care ducea catre gradina cu flori…
Iti amintesti ziua in care m-ai sarutat sub ciresul ce se scutura?
- As vrea sa iti impletesc o patura de petale – imi spuneai-
sa iti sarute trupul in lipsa mea…
- Iar cand te vei intoarce voi mirosi a flori de cires;
Ne vom aminti si vom rade de acest sarul al despartirii…
Intra in gradina si vantul ii stinge lumanarea
asa cum timpul spulbera tineretea si iubirile ei…
Florile din care ai uitat sa imi impletesti patura
mi-au umplut parul si de frig pielea mi s-a ridat…
cu capul sprijinit de amintirea ta am dormit ani de-a randul
in asteptarea unui hohot de ras.
Am visat candva viitoarea noastra fiica
plimbandu-se prin gradina cu ciresi…
Cat de mult ii place sa se joace printre petale!
Pacat ca le-am strans pe toate in parul meu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu