Din neam de căprioare

S-au strâns în mijlocul pădurii
să îşi plângă morţii...
Feriţi-vă de cel care ucide timpul!
vă spun:
neamul ăsta are zilele numărate.
azi s-a născut primul pui fără suflet
urmare logica a lepădării
de orice nu are substanţa.

Neamul de căprioare nu mai crede!
Neamul de căprioare nu mai cladeşte!
Neamul de căprioare îşi jertfeşte fiii!

E prea târziu!
Zeii şi-au scos ochii, şi-au înfundat urechile
nu se mai înduplecă!
am jurat că voi fugi de aici
dar toţi îmi recunosc
semnul din frunte
nimeni nu mai acceptă azi
lăstarii unui popor fără vise.
Iartă-mă!nu îţi pot naşte fiii
mă va ajunge blestemul
vânătorului care a ucis timpul.

Neamul de căprioare nu mai are timp!
Neamul de căprioare trebuie renegat!
Neamul de căprioare cerşeşte glonţul!

m-am săturat să îmi văd sângele
spălând picioarele stăpânilor
în toate colţurile lumii!
De la Niobe încoace
tot ispăşim păcatele mamei noastre.
Cântecul lirei ni l-au luat ultimul
ca să sperăm pană în clipa
în care înteleptul a descifrat timpul.

Neamul de căprioare vânează aurul lumii!
Neamul de căprioare pârjoleşte pădurea!
Neamul de căprioare şi-a ars pe rug identitatea!